Schizofrenie

Am două prenume. Nimic neobişnuit, mi se ripostează, au şi alţii. Da, adevărat, dar eu trebuie să mă-mpart între cele două prenume, dindu-le la fiecare altă însemnare.

Unul din ele - cel de pe locul doi - a fost prenumele dorit de ambii părinţi cînd m-am născut, numele deasupra căruia căzuseră amîndoi de acord. Cînd s-a dus însă mama să înregistreze copilul, i-a venit în cap să-mi mai dea încă un prenume, că aşa i s-a părut ei că sună mai bine. Şi de unde l-a luat? De la o bună prietenă, cu care tocmai se întîlnise pe drum. Dar ordinea prenumelor (1-2) îi suna cam anapoda, aşa ca fără să se gîndească prea lung, pur şi simplu a schimbat-o (2-1).

Ei bine, prenumele numărul doi fiind pe locul întîi, toată lumea a crezut că aşa mă cheamă şi aşa m-a strigat la grădiniţă, la şcoală, la doctori. Prenume oficial. Dar prenumele numărul unu - care (de-acum ştim deja) se afla pe locul doi - era prenumele meu adevărat, cel utilizat de familie şi prieteni (ergo copiii de la bloc). Prenume inoficial, de casă. Prenume utilizat cu predilecţie de ai mei.

Cînd am ajuns în Germania şi m-am înscris la şcoală, nu înţelegeam cum îmi tot zicea directoarea. Pînă mi-am dat seama ca era încercarea ei (nereuşită) de-a-mi pronunţa prenumele inoficial, pentru că aşa o auzise pe mama zicîndu-mi. Atunci am realizat că şi aici prenumele oficial va trebui să fie... oficial, lăsîndu-l pe cel de casă... acasă.

Mă cheamă Ina Mirela. Dacă mă-ntrebi cum mă cheamă, trebuie să mă gîndesc în ce context mă aflu: eşti tu român, atunci îmi vei spune Mirela, dacă eşti neamţ, englez sau francez, Ina. Dacă faci parte din familia mea, mă vei ştii de Mirela, dacă te cunosc într-un ansamblu oficial, Ina.

Mi se întîmplă totuşi să le-ncurc. Am două prietene în România: Manu şi Oana. Manu mă ştie doar din şcoală, Oana era printre copiii de la bloc, e clar deci care-mi zice cum. Într-o zi le-am sunat pe amîndouă. Nu erau acasă, doar mamele. La Manu m-am anunţat cu Mirela, la Oana cu Ina. Clar că niciuna din mame n-a înţeles cu cine vorbeşte.

Şi mă mai întrebi de ce sînt schizofrenică ;-)