Minestrone

Mi-am facut o minunata minestrone, compusa din diferite retete pe care le-am gasit peste tot. Acum sade molcom pe soba si fierbe. Si imi lasa gura apa ;)

Ingredientele:
2 cepe (de preferat rosii)
3 catei de usturoi
3 telina (doar partea verde in forma de betze)*
1 bucate de ghimbir
1 mana de fasole verde
1-2 dovlecei
1 bucata de gulie
2-3 ardei grasi (de culori diferite)
3 rosii bine coapte
naut din cutie (sau uscat)
Pentru nevegetarieni: salam italian sau francez de porc
1,5 litri de zeama/stoc de legume
o mana de frunze de busuioc
parmezan proaspat ras
ulei de masline

Legumele si verdeturile se spala si se curata. Ceapa si usturoiul se taie marunt, ghimbirul de cojeste si se da prin razatoare. Telina se taie la capete, se curata de ate si se taie in felii. Fasolea se curata de capete si se taie in bucati de ca. 3 cm lungime. Doveleceii se taie odata in lungime iar apoi in felii, gulia se cojeste si se taie in felii, ardeii se taie in bucati cam de vreo 3-4 cm, rosiile se taie in cubulete fara sa se piarda zeama. Daca aveti naut uscat, acesta se lasa peste noapte la inmuiat, daca vine direct din cutie, nu este nevoie decat sa se scurga.

Intr-o oala destul de incapatoare se pune ulei la incalzit si se adauga ceapa si usturoiul sa se innabuse. Adaugam ghimbirul si telina. Lasam totul sa se innabuse pentru vreo 5 minute, amestecand incontinuu.

Adaugam fasolea, doveleceii si gulia, lasam pentru inca 3 minute, amestecand.

Adaugam ardeii, rosiile inclusiv zeama si nautul si lasam inca 2-3 minute. Acum se poate pune si salamul taiat in felii, daca nu sinteti vegetarieni sau preparati mancare de post. Mie imi place gustul lui usor afumat.

Stingem cu 1,5 l de zeama (supa/stoc) de legume, sezonam cu sare si piper (de preferat proaspat ras) si eventual sos de soia si niste ardei iute daca va place. Lasam totul sa fiarba molcom la foc mic cam pentru vreo 15 minute.

Luam oala de pe foc, punem jumatate din frunzele de busuioc inauntru, cealalta jumatate se imparte cu parmezanul pe farfurii, iar deasupra se toarna supa.

Minunat merge cu paine italieneasca ciabata abia scoasa din cuptor.

Alternative: se pot pune toate legumele pe care le avem in casa in aceasta minestrone: spanac proaspat, morcovi, brocoli, conopida etc. Numai fantezie sa aveti! Doar fiti atenti sa puneti legumele cele mai tari primele, iar cele mai firave la urma.

Pofta buna! Eu am sa o mananc acum :)


-------------
*) Telina verde? Mi s-a spus ca in Romania nu exista asa ceva. Ei bine, daca chiar nu stiti despre ce vorbesc, uitati-va aici:
http://costachel.ro/2010/09/telina-o-leguma-cu-mai-multe-infatisari/

Casnica

Am un chef nepomenit sa gatesc. Sint momente de-astea si in viata mea ;)

Nu-mi ajunge ca o voi ajuta pe mama la sarmale, dar imi suride si un cozonac (la asta mama nu se incumeta), pentru care am gasit o reteta promitatoare la gustos.ro:
http://sarbatori.gustos.ro/articole/sarbatori-ro/secretele-cozonacului-de-craciun.html

Si am mai gasit inca niste dulciuri care imi suna bine. Cine stie, poate chiar am sa le fac si pe astea:
http://www.gustos.ro/articole/sfaturi-practice/portocale-umplute-cu-aluat-dulce-de-negrese.html
http://www.gustos.ro/articole/calatoriile-si-arta-culinara-a-laurei-adamache/nasturasi-fragezi-de-ciocolata.html

Mmmmm, imi lasa gura apa...

Vise

Sint momente cind visez sa am un prieten roman. Citeodata ii simt lipsa, chiar daca, stind strimb si vorbind drept, nu am avut niciodata onoarea de-a avea un prieten roman. Na, am plecat din tara la o virsta frageda, iar aici n-am prea avut cunostinte din vechea patrie. Deci, in punctul asta, sint o virgina, care va sa zica.

Acuma sa nu ma intelegeti gresit, sint cu al meu (neamt, ca ghicesc semnele de intrebare pe fruntea audientei) de zece ani si sintem fericiti impreuna, iar tipicul macho roman nu-mi intra pe lista. De ce atunci acest sentiment?

Din doua motive.

Unul: mi-ar place sa-i zic cuiva "Iubitule" caruia i-ar suna la fel ca mie, si nu doar ca o secventa de sunete. Iar al doilea: as putea vorbi cu el la telefon din birou, chiar daca ne-am certa sau am avea convorbiri... clare, iar nimeni dimprejur nu m-ar intelege, n-ar obiecta, nu s-ar simti ofensat.

Vise...

Viata in marci

Am furat si eu o leapsa de la Raluxa: care sint marcile care-ti descriu ziua?

Iete-acilea p'ali meli:

Oooof, Doamne...

Ma uit la filmul asta si imi dau seama ca defapt Romania "mea", imaginea pe care o port in minte, este cea a Romaniei comuniste. Este Romania din anii 70, in care eram copil; in care stateam la cozi de cu noaptea sa prindem niste carne ce se dadea (de multe ori nici nu stiam ce se va da); unde laptele pentru copii, si asa foarte greu gasit, era largit cu apa, pastrindu-si doar culoarea alba imaculata, ca altceva nu mai avea in el; unde peretii aveau urechi si te temeai pe drept sa vorbesti ce gindesti.

Din fericire eram copil, deci nu mi-am dat seama de adevarata teroare a vremurilor de atunci. Pentru mine a fost o copilarie frumoasa, n-am simtit niciodata vreo lipsa. Nu pentru ca ai mei sa fi fost bogati sau in cine stie ce pozitii inalte, ci pentru ca eram copil si cind esti copil nu-ti dai seama de multe.

Nu pot spune ca mi-e dor de "Romania mea", pentru ca ar insemna ca ridic in slavi comunismul sau mai bine zis acea forma de pseudo-comunism de care se foloseau cei la putere pentru a subjuga un popor. Nu sint de acord cu comunismul sub nici o forma, nici macar in felul original in care-l vedeau Marx si Engels. In ochii mei omul (omenirea) nu este gata pentru atfel de forma de stat. Nu sintem acele fiinte altruiste care sa-si sacrifice bunul personal pentru bunul societatii. Sintem egoisti si nu ne pasa de altii. In mare parte cel putin (dar asta e deja alta discutie).

Dar mi-e dor de anii petrecuti in tara, de copilaria mea intre blocuri, de visurile pe care le aveam atunci cu totii, de juliturile pe genunchi...

M-a luat valul si am pierdut firul. Nu conteaza. Uitati-va la filmul ala si ginditi-va putin. Si ziceti mersi ca nu (mai) traiti in comunism.

Romgleza

Fiind pe Twitter, mi-a indreptat Blegoo privirea catre blogul ROMGLEZA, unde inca nu m-am prins cine scrie, dar nu asta conteaza. Fiindca scrie bine, si dreptate are.

Incepusem intii sa comentez direct acolo, dar mi-am dat seama ca va iesi un text ceva mai lung, de aia il pun aici. Doar asa, ca sa nu zica lumea ca-s gura-sparta ;)

Postul in cauza este asta: Al cui eşti tu, măi, Blogule?. Se trateaza numele unor (multor) bloguri scrise in engleza sau pseudo-engleza, desi restul (blog, articole, comentarii, cititori...) este roman si in romaneste, iscandu-se pe drept intrebarea "De ce?"

Ma gindesc ca romgleza asta ni (li) se pare mai usoara, mai la indemina, pentru ca (na, ca oameni de internet ce sintem) o auzim si o citim zilnic. Cred ca asta se intimpla in orice limba. Si eu ma oftic zilnic de ce se f*** limba germana (ajungind un "denglish" ridicol). Ajungem chiar in asa hal incat sa nu fim in stare sa spunem o propozitie intreaga nepocita.

Numai la francezi se vede ca nu-i asa: astia au o comisie foarte stricta, care troneaza asupra uzului limbii si asupra folosirii cuvintelor pur franceze. Unde peste tot vezi "home" sau "start", ei au "accueil". Reclamele de pe strazi si statii de metrouri nu pot fi puse la vazul publicului decat daca au fost aprobate de aceasta comisie, care nu le aproba daca mai mult de 40% din cuvintele folosite nu sint in franceza (ceva de genul asta, nu-mi aduc aminte exact).

Initial am ras cind am auzit asta. Ma gindeam ce fraieri sint francezii astia, ca reactioneaza ca vulpea cu strugurii. Ca ei de-aia nu stiu engleza (sau daca o stiu, au un accent superfrancez de groaza), ca n-o asculta niciodata, ca se opintesc la progres... Dar intre timp mi-am dat seama ca si asta e o moneda cu doua fete. Sigur, trebuie invatata engleza, e necesara in lumea asta. Daca n-o stii, ramii pe loc. Dar amestecaturile de limba materna cu engleza mai mult dauneaza. In nemteste de exemplu se foloseste traducerea mot-a-mot a frazei "that doesn't make sense", unii nici nu mai stiind ca nu e corecta. Sau "not really".

Mde... nici mie nu mi-e usor sa pastrez engleza afara (keep out), pentru ca sint obisnuita s-o folosesc aproape pe o baza zilnica (on a daily basis). Dar imi fac tot cel mai bun (I'm doing my best). :D

Shit la dracu

Adineauri am aflat ca firma i-a dat afara pe trei din cei 11 (!) care mai ramasesem. Doi tehnicieni si seful sales-urilor. Imi pare rau daca nu-mi iese romaneasca asta cum trebuie, stiu ca-mi lipsesc cuvinte, dar in momentul de fata nu-mi pasa.

Asta e primul pas in a ne reduce in asa fel incit se va putea conduce sucursala Germania din alta parte, remote. Ce-ti trebuie oameni sa fie prezenti local, daca altcineva le poate face jobul, chiar si daca nu-i dai mai multi bani?

Sint trista si suparata, fiindca demult au inceput astia sa ne reduca, sa ne taie din drepturi, sa ne bage bete-n roate - in acelasi timp debitind baliverne gen "Germania e o tara cu un mare potential, poate fi mai mare decit UK si FR".

Nici n-am cuvinte. Ma oftic. Si ma intreb ce va fi in trei luni. Eu? Ar trebui sa incep sa ma uit dupa un nou job. Si tocmai asta nu vroiam, ca defapt imi place placea aici.

Mission accomplished

Gata, s-a facut. De pe 14 pina pe 21 iunie voi fi in tara. Mi-am luat adineauri bilet de avion.

Ce mai imi lipseste acum este o cazare cit de cit decenta si bilet la concertul grupei Gogol Bordello in Arenele Romane. Am gasit bilete aici, dar se pare ca nu mi le vor livra la Hamburg, deci trebuie sa gasesc un suflet bun care sa mi le ia in primire.

Oare voi avea noroc?

WTF???

Vineri seara, tocmai iesisem de la un curs de gimnastica, o sun pe sor'mea.
"A, Miri", zice, "tocmai ma gindeam la tine". Eu: "???" Ea: "Pai e vineri seara si era timpul sa ne suni si sa ne intrebi daca nu cumva avem chef sa iesim undeva."

Am ajuns in halul asta de previzibila???
---
Pina la urma ne-am despartit cu:
Eu - Bine mamaie, atunci stati voi in casa...
Ea - Da copile, si vezi sa nu stai toata noaptea!

Despre cutremure

Tibi intreaba cum am petrecut cutremurele die Romania. Din fericire nu pot raspunde integral, fiindca n-am fost in tara decit la cel din '77.

In seara aia eram acasa cu tata, sedeam in sufragerie pe oala si ma uitam la un film bulgaresc, al carui ultima secventa o mai tin si astazi minte. Mama era la Bucuresti si minca profiterol cu o prietena la "Cassata", iar sora mea era la bunici. La noi s-a stins doar televizorul din cauza ca vaza cu flori de pe el s-a clatinat si s-a rasturnat, varsindu-si apa pe o lampita dinauntru. Cassata - se stie - a picat, din fericire abia dupa ce mama iesise, iar la bunici s-a prabusit un raft plin de carti peste usa de la sufragerie, spargindu-i geamul si lasind-o pe sora mea cu o mica cicatrice pe burta. In fata blocului nostru a picat un zid, sub care in mod normal ar fi trebuit sa se afle mama daca venea din Bucuresti la ora stabilita (cum tata a tinut sa-mi precizeze in timp ce calcam peste zid). Nu era, pentru ca in capitala era haos si nu mergeau trenurile. Mama s-a intors abia pe la ora patru noaptea la Ploiesti, cind noi toti dormeam deja linistiti demult.

A fost singurul cutremur din viata mea. N-am sa-l uit niciodata, chiar daca nu port nici o rana din el.