Despre cutremure

Tibi intreaba cum am petrecut cutremurele die Romania. Din fericire nu pot raspunde integral, fiindca n-am fost in tara decit la cel din '77.

In seara aia eram acasa cu tata, sedeam in sufragerie pe oala si ma uitam la un film bulgaresc, al carui ultima secventa o mai tin si astazi minte. Mama era la Bucuresti si minca profiterol cu o prietena la "Cassata", iar sora mea era la bunici. La noi s-a stins doar televizorul din cauza ca vaza cu flori de pe el s-a clatinat si s-a rasturnat, varsindu-si apa pe o lampita dinauntru. Cassata - se stie - a picat, din fericire abia dupa ce mama iesise, iar la bunici s-a prabusit un raft plin de carti peste usa de la sufragerie, spargindu-i geamul si lasind-o pe sora mea cu o mica cicatrice pe burta. In fata blocului nostru a picat un zid, sub care in mod normal ar fi trebuit sa se afle mama daca venea din Bucuresti la ora stabilita (cum tata a tinut sa-mi precizeze in timp ce calcam peste zid). Nu era, pentru ca in capitala era haos si nu mergeau trenurile. Mama s-a intors abia pe la ora patru noaptea la Ploiesti, cind noi toti dormeam deja linistiti demult.

A fost singurul cutremur din viata mea. N-am sa-l uit niciodata, chiar daca nu port nici o rana din el.