vineri, mai 29, 2009

Oooof, Doamne...



Ma uit la filmul asta si imi dau seama ca defapt Romania "mea", imaginea pe care o port in minte, este cea a Romaniei comuniste. Este Romania din anii 70, in care eram copil; in care stateam la cozi de cu noaptea sa prindem niste carne ce se dadea (de multe ori nici nu stiam ce se va da); unde laptele pentru copii, si asa foarte greu gasit, era largit cu apa, pastrindu-si doar culoarea alba imaculata, ca altceva nu mai avea in el; unde peretii aveau urechi si te temeai pe drept sa vorbesti ce gindesti.

Din fericire eram copil, deci nu mi-am dat seama de adevarata teroare a vremurilor de atunci. Pentru mine a fost o copilarie frumoasa, n-am simtit niciodata vreo lipsa. Nu pentru ca ai mei sa fi fost bogati sau in cine stie ce pozitii inalte, ci pentru ca eram copil si cind esti copil nu-ti dai seama de multe.

Nu pot spune ca mi-e dor de "Romania mea", pentru ca ar insemna ca ridic in slavi comunismul sau mai bine zis acea forma de pseudo-comunism de care se foloseau cei la putere pentru a subjuga un popor. Nu sint de acord cu comunismul sub nici o forma, nici macar in felul original in care-l vedeau Marx si Engels. In ochii mei omul (omenirea) nu este gata pentru atfel de forma de stat. Nu sintem acele fiinte altruiste care sa-si sacrifice bunul personal pentru bunul societatii. Sintem egoisti si nu ne pasa de altii. In mare parte cel putin (dar asta e deja alta discutie).

Dar mi-e dor de anii petrecuti in tara, de copilaria mea intre blocuri, de visurile pe care le aveam atunci cu totii, de juliturile pe genunchi...

M-a luat valul si am pierdut firul. Nu conteaza. Uitati-va la filmul ala si ginditi-va putin. Si ziceti mersi ca nu (mai) traiti in comunism.

4 comentarii:

  1. filmuleţul ăsta trebuie să i-l prezint şi părinţilor. Ei tot încearcă să mă convingă că atunci se trăia bine... Şi era mai bine pe vremea aia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar te rog. Nu pot sa cred ca cineva care a trait atunci si care are toate mintile in cap poate sa spuna asa ceva. Sper ca parintii tai sufera doar de uitare, sau de fenomenul ala (nu stiu cum ii zice in romaneste) care te face sa tii minte si sa glorifici tot ce era bun, iar tot nasolul sa-l uiti pe deplin, ca si cum n-ar fi existat deloc.

    Sigur ca era mai bine. Daca erai in partid si te pretai la timpeniile care se cereau, daca nu aveai nici o aspiratie la o viata mai buna, daca iti pârai si vecinul, daca te multumeai ca-ti da apa doar doua ore pe zi, daca represaliile fata de popor ti se pareau normale, daca ti se parea normal sa se falsifice pana si buletinul meteo (era un decret pe atunci: cum ca daca afara se face mai frig de -10°C, atunci bineinteles poti da caldura in casa mai tare[nu mai stiu cate grade erau voie in case, ceva absurd in orice caz]. Si ce crezi, sigur ca nu se facea niciodata mai frig decat -10°C...)

    Nu vreau sa fac politica aici, si nici sa-i jignesc pe ai tai (departe de mine! Daca am facut-o, imi cer scuze). Dar in nici un caz nu era mai bine atunci.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mi-a plăcut pe vremurile alea,știu că am stat odată la coadă vreo 4 ore pentru 2 pachete cu unt,(atâtea se dădeau)la care însă nu am mai apucat.Problema azi este totuși cu munca...toți vrem să avem,să fim bogați dar să muncească alții

    RăspundețiȘtergere
  4. "Din fericire eram copil, deci nu mi-am dat seama de adevarata teroare a vremurilor de atunci. Pentru mine a fost o copilarie frumoasa, n-am simtit niciodata vreo lipsa. Nu pentru ca ai mei sa fi fost bogati sau in cine stie ce pozitii inalte, ci pentru ca eram copil si cind esti copil nu-ti dai seama de multe."

    Sa stii ca progeniturile din ziua de azi isi dau foarte bine seama pe ce lume traiesc. Copiii care traiesc fara parintii care sunt plecati in tari straine ca sa spele WC-euri sau sa se prostitueze, copiii din satele uitate de lume, care traiesc, acum, in secolul XXI, in case de chirpici, neelectrificate si intr-o saracie lucie, infometarea ducandu-i la disperarea de a manca tencuiala de pe casa. Asta doar in cazurile "fericite", in care casa e tencuita.

    Noi suntem "produsul" acelei perioade comuniste, copiii de atunci - furnicutele truditoare ale capitalismului multilateral dezvoltat de astazi...

    Copiii de astazi, cei crescuti in astfel de conditii, vor fi niste supravietuitori, pradatorii nemilosi dintr-un viitor sumbru, fata de care "teroarea comunismului" e parfum.

    RăspundețiȘtergere