Miercuri

Azi ma bucur de soare si de vint si de ploaie de acasa. Dimineata am sunat la birou sa spun ca ... nu e in regula stomacul meu... si ca nu vin. Ma trezisem la noua fara un sfert, dupa ce-mi pusesem ceasul la 7:30. Asa e cind te culci prea tirziu. Am dormit pina la prinz, si se pare ca mi-a facut bine.

Vremea asta ma innebuneste. Ieri am fost foarte nervoasa (defapt enervata), plus ca la birou ma simt foarte ciudat in ultimul timp. Ori nu prea am ce face saptamini intregi (sau cel mult munca de idiot, mai bine zis de secretara, ceea ce EU NU SINT), ori P. imi da niste chestii care ma depasesc (visual c++ de exemplu...). Ma gindisem de ieri sa nu ma duc. Singura problema pe care mi-o fac este ca in afara de P. eu sint singura care are cheia de la intrarea principala. P. niciodata nu se stie cind apare, iar daca eu nu vin... E, in fine, ce-mi pasa?

Abia astept sa-mi gasesc alt loc de munca. Dupa ce am vorbit cu P. daca vrea sa ma preia, am fost asa de dezamagita si de desumflata, parca-mi pierdusem pamintul de sub picioare. Dar intretimp m-am obisnuit cu gindul ca ma duc in alta parte - numai sa gasesc aceasta "alta parte", si anume in curind!

Mi se pare foarte bizar sa scriu in romaneste, am mai zis odata. Handicapata, nu-mi gasesc cuvintele, propozitiile mi se incaleca, limbajul e copilaresc. Ar trebui sa mai citesc ceva in romana, numai atunci preiau limbajul, ma simt intradevar "in limba", o pot folosi, indoi, misca, ma joc cu ea, ii sint maestra. Dar asa...