WTF???

Vineri seara, tocmai iesisem de la un curs de gimnastica, o sun pe sor'mea.
"A, Miri", zice, "tocmai ma gindeam la tine". Eu: "???" Ea: "Pai e vineri seara si era timpul sa ne suni si sa ne intrebi daca nu cumva avem chef sa iesim undeva."

Am ajuns in halul asta de previzibila???
---
Pina la urma ne-am despartit cu:
Eu - Bine mamaie, atunci stati voi in casa...
Ea - Da copile, si vezi sa nu stai toata noaptea!

Despre cutremure

Tibi intreaba cum am petrecut cutremurele die Romania. Din fericire nu pot raspunde integral, fiindca n-am fost in tara decit la cel din '77.

In seara aia eram acasa cu tata, sedeam in sufragerie pe oala si ma uitam la un film bulgaresc, al carui ultima secventa o mai tin si astazi minte. Mama era la Bucuresti si minca profiterol cu o prietena la "Cassata", iar sora mea era la bunici. La noi s-a stins doar televizorul din cauza ca vaza cu flori de pe el s-a clatinat si s-a rasturnat, varsindu-si apa pe o lampita dinauntru. Cassata - se stie - a picat, din fericire abia dupa ce mama iesise, iar la bunici s-a prabusit un raft plin de carti peste usa de la sufragerie, spargindu-i geamul si lasind-o pe sora mea cu o mica cicatrice pe burta. In fata blocului nostru a picat un zid, sub care in mod normal ar fi trebuit sa se afle mama daca venea din Bucuresti la ora stabilita (cum tata a tinut sa-mi precizeze in timp ce calcam peste zid). Nu era, pentru ca in capitala era haos si nu mergeau trenurile. Mama s-a intors abia pe la ora patru noaptea la Ploiesti, cind noi toti dormeam deja linistiti demult.

A fost singurul cutremur din viata mea. N-am sa-l uit niciodata, chiar daca nu port nici o rana din el.

De-ale Pastelui

Cine ma cunoaste stie ca eu nu sint un om religios, deci nu prea le am cu traditiile. Cu atit mai mult imi place sa le descopar incet-incet si pe neasteptate. Si de cind stau cu ochii pe blogosfera romaneasca, tot am prilejul :-) De curind de exemplu am aflat de existenta sarbatorii Floriilor, despre care n-aveam nici cea mai mica idee. Dar datorita lui Tibi am mai invatat si eu ceva.

Despre Paste eu nu stiam mare brinza, decit ca... se vopsesc ouale si se maninca miel si cozonac, lucruri pe care le astept eu tot anul - adica jumate, ca mai am totusi sansa si de Craciun ;-)

Am dat acum de postul Roxanei cum se vopsesc ouale in Moldova si mi-am adus aminte cum faceam si noi cind eram mai mici: cu frunze de marar si patrunjel si ciorapi. Ce frumos era atunci, cind se stringea toata familia in jurul borcanelor de culoare si "bricola" fiecare la oul lui! Ieseau foarte frumoase, le dadeam si cu putin unt la sfirsit ca sa luceasca. Iar cind le spargeam dindu-le cap in cap, era o intrecere mare care ou ramine cel mai mult timp intreg.

In Pastele catolic copiii asteapta Iepurele de Paste care le aduce oua vopsite si le piteste prin gradina sau casa. In Germania am aflat ca se fac si niste cadouri ca de Craciun. Mi se pare absurd. Dar poate si in Romania s-a inceput aceasta traditie... comerciala...

In momentul de fata maninc o felie de cozonac facut de matusa mea si beau o cafea cu lapte. Va urez la toti un Paste Fericit si ouale cit mai frumoase!

Dupa o masa copioasa

Dupa consumatia unui Latte Macchiato superb si unui brownie super-ciocolatiu de minune ma simt ca si cum as fi inghitit un purcelus de lapte - nemestecat. Mpf...

Mi s-a facut cald, si as sta toata ziua cu geamul deschis larg (ca afara e un soare de vara), dar colega din fata tremura si sta cu o jacheta groasa de lina pe ea. Mi se face mila de ea, are niste miini inghetate, vai de ea... De, ce sa-i faci, unii au singe mai fierbinte ;-) Deci in citeva minute iarasi va trebui sa inchid geamul, sa-mi iau ramas-bun de la aerul curat, de la mica si placuta adiere primavaratica, de la fisiitul copacilor din curtea de jos, de la zgomotele muncitorilor de vizavi... lucruri foarte placute cind trebuie sa lucrezi. Nu, defapt mereu. Imi place sa aud o usoare foiala in jurul meu, un zumzet in surdina, care-mi demonstreaza ca mai e viata pe pamint.

Cu gindul la evenimentele din Moldova, va las cu un filmulet a lui Igor Cobileanski care mi-a placut tare mult:

Frumos de dimineata

In secunda asta bat clopotele unei biserici apropiate de noul meu loc de munca. E ora zece fix. Suna foarte frumos, imi aminteste de... nici nu stiu exact de ce, pentru ca eu n-am fost niciodata un om religios, n-am mers la biserica, nu m-am rugat, n-am crezut. Si totusi mi se pare un sunet frumos, linistitor.

Toata viata m-am razvratit impotriva religiei, impotriva bisercii ca institutie, impotriva acelui "cineva/ceva" de sus care cica tine firele in mina. Mereu mi s-a parut slab sa ai nevoie de astfel de sprijin ceresc, pentru ca gindeam ca inseamna ca nu poti tu insuti. Religia, stiam eu, fusese creata de oameni din frica. Frica de puterile naturii inexplicabile. Frica de moarte. Frica de necunoscut, de viitor.

Mi-a trebuit mult timp sa inteleg (si poate n-am inteles inca total, dar ma straduiesc) ca defapt nu e chiar asa. Ca a crede (in ceva, cineva, nu conteaza) nu inseamna a te da pe mina altuia, a lasa pe altul sa-ti duca viata. Poate inca nu stiu ce exact inseamna, dar intre timp si in mine s-a iscat ideea ca undeva exista ceva mai mare decit fiecare din noi, oricum l-am numi pe acest ceva.

Nu ma incumet la o discutie filozofico-religioasa si departe de mine sa vreau sa ranesc vreun sentiment religios, doar atit am vrut sa spun: ca suna foarte frumos clopotele bisericii de pe colt. Si ca ma bucur ca o voi auzi de-acum in fiecare zi :-)

Noutati cu soare

De azi sintem in alt birou, ne-am mutat mai inspre gara, intr-o zona cu foarte mult chic. Stau acum cu inca sase alte persoane. Nu sint cubicals (din fericire? din pacate? nici nu stiu, n-am stat niciodata), iar colegii sind foarte draguti si vorbesc aproape in soapta. E multa lumina, eu stau nu numai la fereastra ci si in fundul salii (adica cu spatele la perete), ceea ce mi-am dorit mult. Si unde mai pui ca-mi vine si lumina din stinga. Ce altceva sa-mi mai doresc?...



A, am uitat ceva: a venit primavara. Ieri si azi a fost un soare superb si vreo 16 grade. Am stat mult pe afara. Cred ca m-am si bronzat ;-)

Leneveala de simbata

Aseara am fost la un chef cu o prietena si ceva anturaj. Era ziua ei. A implinit sperioasa virsta de 26 de ani. Sperioasa in mintea ei, ca se apropie cu pasi mari de un 30 care deja-i suna prea mult a adult si a responsabilitate. Pe mine m-au crezut de 28 (!) de anisori, minca-i-ar mama de studenti ;-)

Azi n-am chef de nimic, desi am niste rufe de spalat si mai trebuie sa merg si la cumparaturi. In fine, daca ar fi numai de mincare, asta n-ar fi o catastrofa, dar mi s-a terminat hirtia igienica, deci va trebui sa merg totusi...

Stau cu un rest de cafea la calculator, ma uit pe bloguri si alte prostii, si ascult muzica. Va las cu o melodie care se potriveste putin cu mood-ul meu de azi...

You are the one for me...

You are the one for me, for me, for me, formidable
You are my love very, very, very, véritable
Et je voudrais pouvoir un jour enfin te le dire
Te l'écrire
Dans la langue de Shakespeare

My daisy, daisy, daisy, désirable
Je suis malheureux d'avoir si peu de mots
À t'offrir en cadeaux
Darling I love you, love you, darling I want you
Et puis c'est à peu près tout
You are the one for me, for me, for me, formidable

You are the one for me, for me, for me, formidable
But how can you
See me, see me, see me, si minable
Je ferais mieux d'aller choisir mon vocabulaire
Pour te plaire
Dans la langue de Molière

Toi, tes eyes, ton nose, tes lips adorables
Tu n'as pas compris tant pis
Ne t'en fais pas et viens-t-en dans mes bras
Darling I love you, love you,
Darling, I want you
Et puis le reste on s'en fout
You are the one for me, for me, for me, formidable
Je me demande même
Pourquoi je t'aime
Toi qui te moques de moi et de tout
Avec ton air canaille, canaille, canaille
How can I love you

Ah, ce-mi plac amestecaturile astea de limbi - preferabil cele pe care le cunosc eu ;-)

Ce e fericirea?

Fiecare dintre noi viseaza la propria lui fericire, la propriul lui coltisor pe covorul minunat si colorat al vietii. Si fiecare are propria lui definitie, care din pacate de multe ori nu se potriveste cu ceea ce viata ne-a sortit - sau, ca sa fiu mai putin melancolica si filozoafa, cu ceea ce ne iese.

De multe ori ne schimbam parerea, ne adaptam la cererile timpului, ne modernizam visele. Eu de exemplu cind eram mica nu as fi conceput sa nu ma marit. Intre timp nu mi se mai pare asa de important. Mai sint si alte lucruri in viata care au mai mare importanta decit o biata hirtie.

Ma gindesc la doua prietene. Ele si-au vazut visul implinit - dar cu oarecare gust amar. Amindoua visau la un cuplu fericit (in vecii vecilor ca in basme) si la copil. Si nici una din ele nu s-ar fi gindit vreodata ca vor fi nevoite sa-si imparta fericirea. Ca vor avea un sot alaturi de ele, dar el nu va fi 100% al lor. Ca vor avea copii cu el, dar ei nu vor fi singurii copii. Pentru ca in ambele cazuri, "el" si-a implinit acest vis mai inainte. Cu alta. Vis care n-a fost de lunga durata, dar a purtat fructe. In ambele cazuri cite doi copii. Intr-unul din ele "el" s-a virit in aceeasi barca de doua ori, avind cu cite doua femei copii.

Iar prietenele mele s-au aventurat la aceste relatii cu acesti barbati, si-au lasat inimile furate (sau le-au furat ele, sentimentele sint reciproce), si-au gasit fericirea demult cautata si au facut copii. Fiecare cite unul. Pentru ele e primul, pentru "ei" --- al treilea.

Tin minte ca una din ele (sa-i zicem Beatrice) isi facea ginduri, se perpelea si ne povestea cit isi doreste un copil, si cit vroia ea sa fie pentru amindoi primul copil, prima data aceasta experienta, sa stea amindoi mirati si coplesiti in fata acestei minuni. Si ca in nici un caz nu concepe ca el sa fie deja expert in aceasta tema.

Cealalta (sa-i zicem Maria), dupa o relatie de lunga durata care i-a fost terminata in nas din partea "lui", era la pamint pentru ca "el" fusese visul ei, omul cu care credea ea ca-si va petrece timpul, tatal copiilor ei. N-a fost sa fie, tipul fiind mai mic decit ea, si de aia poate si mai putin pregatit pentru viata... cum o concepea ea. Dupa vreo doi ani si-a gasit si ea pe Mr. Right, numai ca el cum ziceam, mai are doi copii - de la doua tipe diferite.

Acum ma intreb si eu: cit de departe sint fetele astea de visul lor? Poate totusi l-au gasit pe deplin? Poate detaliile nici nu mai conteaza in fata minunii nasterii primului copil, propriului copil? Poate au gresit ele atunci, cind isi jurau ca n-au sa-si imparta fericirea cu nimeni? Poate asta nu e important, odata ce simti ca esti fericit?

Poate eu gresesc? Ca nici eu nu concep. Vreau sa fie 100% al meu - si barbatul si copilul. Fericirea mea, viata mea, cuplul meu, copilul meu, familia mea. Nu vreau sa cresc copilul alteia. Desi stiu ca as fi capabila sa-l iubesc.

Ca pe al meu.

Aoleu, inc-o leapsa ;-)

Iar m-a fericit Noryshor si nu pot sa nu raspund la interogatoriu.

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
Zâmbetul.

2. Primul film care îţi vine în minte acum?
"Some like it Hot". Nobody's perfect... ;-)

3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în Paint)?
Nu-mi aduc aminte, ori un plan de locuinta, ori un drum spre undeva.

4. De câte ori ai spus "te urăsc" până acum?
Niciodata in româna...

5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Tom Sawyer

6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Cu care din cele doua? ;) Merge, se pare ca din ce in ce mai bine.

7. Daca ar fi sa scrii o carte... ce titlu ar avea?
"Ce mi-e si cu viata asta..."

8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o.
(Chiar doar trei cuvinte sau trei idei? Prefer idei)
Vesel(a), dulce, plin(a) de viata.

9. Continuă propoziţia: Azi, încă adormit(ă), m-am trezit visând la...
...tine.