Dimineata, in zori de ziua...

Ah! Asa-mi place viata... O dimineata tirzie, o cafea, usa de la balcon e deschisa, afara e soare si ciripesc pasarile (in curind voi putea avea micul dejun pe balcon, ceea ce-mi reaminteste ca va trebui sa-l eliberez de frunzele picate-n toamna), nimeni nu te bate la cap, ai toata ziua la-ndemina...

Desi... nu-i chiar asa. As fi vrut (si inca vreau) sa merg prin magazine - cu mai multe intentii: una e de-a-mi gasi o bicicleta noua (a mea sta saraca in ploaie si vint din vara lui 2000), de-a merge prin boutique-uri (acum doua zile am descoperit ca la H&M au o colectie minunata de primavara) si - last not least - de-a face niste cumparaturi "de rigoare", comestibile adica.

Adineauri m-au sunat M. si al sau iubit sa ma intrebe daca (in loc sa mergem diseara cu totii la dans undeva) nu cumva am avea chef sa mergem la restaurantul nostru thailandez preferat (al casei, cum ar fi), iar dupa aia... mai nimic... Nu cred ca iubitului meu ii va suride ideea. In plus el vroia sa mergem cu un prieten de-al lui in port sa vizitam un submarin. Bine, nu sint amindoua punctele in acelasi timp, dar daca pe la ora patru sintem in port, in plina actiune so to say, nu ne vad intorcindu-ne pe aceste meleaguri pina-n sapte.

Oricum au cam devenit incompatibile obiceiurile noastre de masa: pe cind M. se straduieste sa-si tina cina la o ora cit mai devreme (deja sase jumate ii e prea tirziu), noi incepem a curata si praji dupa opt. De, daca venim asa de tirziu de la munci... Plus ca mi se pare ridicol...

Anyway, abia astept sa ma sui pe biciclu si s-o iau inspre birou in timpul saptaminii (sper sa raminavremea asa, ca altfel...). Iar in ce priveste programul de azi... on verra...

Sa ma pupe!

De trei zile incerc sa-mi schimb templatu' asta d'aci, da' blogger imi tot zice ca ceva nu e in ordine. Pai, minca-va-s, ce naiba nu e-n ordine? Error messages de genul "more info" nu-mi ajuta la nimic.

Ma enerveaza sistemul asta...

De-ale muncii

Azi as fi putut sa stau acasa. Dupa ce ca ieri am incercat cu mai mult sau mai putin succes sa ne instalam noile calculatoare (cu Linux!) si credeam ca azi in sfirsit vom putea intra in plina materie, azi - hodoronc-tronc - ne pomenim ca mai nimic nu merge. Incerc sa-mi instalez in iubitul meu de Mozilla niste "mouse gestures" - cind dintr-odata-mi dispare (cum naiba-i zice?) linia aia de sus unde scrie file, edit etc. O tratez in tot felul, ii vorbesc frumos - nimic.

Defapt asa a fost toata ziua: ba merge, ba nu merge. Dupa ce seful meu mi-a instalat mozilla din nou, eu dracu' ma pune sa-i schimb tema. Si pac! iar dispare dracia aia.

Ma simteam ca un idiot - ca cineva care n-are nici cele mai elementare notiuni despre computer. Pai cum, ba, chiar asa?

In sfirsit, cam pe la cinci si un sfert, dupa o zi intreaga de facut nimic, seful ne spune ca trebuie reinstalat totul!!!

M-am carat. Miine spre sa mearga.

Noi legaturi

Am mai gasit nishte site-uri românesti, mostly legate de cartzi:
- români in UK
- send me books
- cartzi online
- online.ro
- carti online

Noi teritorii

De cam o saptamina lucrez la un CallCenter (impreuna cu M.). Nu e cine stie ce mai mare job, nici de platit nu platesc o avere, dar e un motiv sa nu stau acasa tot timpul.

Azi vine o colega la mine cu cuvintele: "Am aici un compatriot de-al tau care era foarte curios sa te cunoasca..." si ma lasa cu un tip cu o mutra destul de romaneasca. Eu il intervievez in romaneste, dar imi dau seama ca vorbeste limba cam pocit, sau cel putin cu ceva greutati. Aflu ca nu e nascut in Romania, ci in Tel Aviv (!), si venit imediat dupa nastere in Germania. Tatal lui e roman, mama evreica spanioloaico-argentiniana. So tot asa. A fost foarte impresionat cind i-am spus povestea mea... Ia te uita! N-as fi crezut ca-s romani la munca... Ba chiar mi-a povestit ca pe vremuri (cine stie, acum vreo citiva ani poate?) erau foarte multi romani acolo.

In ceea ce priveste romanii (ii ziceam ca ma cam feresc de ei) era de acord cu mine: "Sint banditi!" *hehe* Am schimbat numerele de telefon si am stabilit ca ne vom intilni din cind in cind.

Imi place sa cunosc lume. Asa sa fie mereu!

P.S. E clar ca n-a iesit nimic din interviuul despre care scriam ultima data...

Biznis

Am avut azi un interviu aici, care a decurs destul de linistit. Am fost foarte "eu", am vorbit destul de mult si pe larg (fara sa lungesc vorba inutil), am si glumit... si sper sa fi facut o impresie buna. Ziceau ca-mi dau un semn de viata in ucrsul saptaminii. Iar daca ma ivita si la al doilea interviu (cu sefii), atunci e de bine.

VREAU SA LUCREZ LA EI!!!!!

De-ale casei

Mi-am downloaduit niste muzica populara romaneasca, iar acuma ascult un post de radio in internet din Toronto care cica cinta muzica retro din anii 70/80 din Romania. Pe dracu', de mai bine de-o juma' de ora aud numai americanisme. The Boss acuma cu "Everybody's got a hungry heart". Ei poftim, asta ce mai vrea sa fie?

Ma intrebam mai adineauri ce fel de romanca sint eu: nu cunosc muzica, nu cunosc tabieturi, nu cunosc lume, totul din capul meu e o vaga amintire din un trecut demult... trecut... din copilaria mea din anii 70. Copilarie care nici ea n-a durat mult in tara.

Dar totusi mi-e dor de Romania, mi-e dor de tot ce e roman. Vreau patrie.

Meshane makom, meshane mazal

Iar mi-am schimbat template-ul. Poate ma inspira la a scrie mai mult... (ce speranta copilareasca)

De curind am avut o surpriza foarte placuta si in acelasi timp sentimentala. A fost o "zi a patriei" - la care ne intrebam care patrie, dar...
M-am uitat la TV o seara-ntreaga si am vazut diferite filme si reportaje despre... Romania si Israel. In primul rind un film nemtesc, o poveste de dragoste nostima, plina de clishee, de locuri comune, cu un Max Tidof "român" destul de bine nimerit, neras, fara manere, care se batea asa, pur si simplu fiindca-i zisese unul ca masina lui e "rabla", un Bucuresti autentic (nu filmasera ca pe vremuri in Yugoslavia sau in Cehoslovacia), vorbit româneste adevarat... Dragutz, mi-a placut.

A mai fost si un reportaj despre delta Dunarii, tot asa, cu interviuuri in care-i auzi pe intervievati vorbind, cu pajistile alea superbe ale deltei, lasindu-mi un dor de tara si de natura...

Mai tîrziu un filmuletz despre comunitatea evreiasca (!) din Chemnitz. Au construit o noua sinagoga foarte chic, foarte moderna, iar acuma se re-aduna oamenii. In mare parte rusi, clar, dar in orice caz comunitatea se mareste. Linga sinagoga un restaurant, "Shalom", integrat la Shalom e.V. (n-au site, din pacate), unde la distante regulate cinta un grup de Klezmeri. Foarte mishto. Mi-a facut mare pofta.

Iar acum citeva zile iarasi un reportaj despre Delta: Tichilesti, ultima colonie de leprosi din Europa. Impresionant.

Mi-e dor de tzara.

P.S. Saptamina trecuta am inceput un curs de ebraica.

Te-am iubit, frumoasa Zaraza

Cindva si cindva trebuia sa ma "dau de gol"...

In timp ce maninc de prinz chinezeste la China Red, vin muzicantii pe care-i stiu ca-s români. Dupa doua-trei esecuri de-a atrage publicul (nemti care-si baga ultimele bucati de bambus printre gingii), vine cel mai tinar la mine (ma uitasem mai adinc in ochii lui). Ii zic in romaneste "Stiti sa cintati si Zaraza?" Stupefiati amindoi, bucurosi. Moshul: "Zaraza? Da' cum sa nu?" Si-mi intinge o Zaraza ce-i drept nu ca pe malul Snagovului, dar orisicit...

Asta-mi lipseste mie aici: un pic de "aer romanesc"...

Bilantze

Observ ca am o cota cam de neobservat... Un gind pe luna - foarte frumos... Nici in vis nu as fi crezut ca voi scrie asa de putin...

Mda, voi incerca sa fiu un pic mai vorbareata...