Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică?

Am fost întrebată acest lucru şi am rămas pe gînduri.

N-aş pleca în America, cum spun mulţi. De faza asta... cumva am trecut (sînt deja în altă ţară decît cea în care m-am născut, chiar dacă acest pas nu mi se datorează mie, ci curajoşilor mei de părinţi).

Dar poate aş începe din nou. Ce? Greu de spus. În principiu nu cred (în momentul de faţă) că e vorba de frică, ci doar de... obişnuinţă (să nu-i zic lenevie sau comoditate), de bani poate, de îndrăzneală. A nu-ţi fie frică după părerea mea nu înseamnă să fi curajos şi îndrăzneţ, ci doar... să te simţi în largul tău cu ceea ce este, ceea ce ai. Curajul vine on top, e ca frişca pe o ceaşcă de cacao.

Nu ştiu dacă mi-e frică, frică ca atare. În momentul de faţă viaţa e frumoasă, şi mă bucur de fiece zi, de fiecare pas, de fiecare frunză care-mi pică pe umăr, de fiecare vrabie pentru care îmi sucesc gîtul. Sigur, tot ce e nou şi necunoscut merită măcar un gînd, dar nu m-am temut de multe pînă acum. Ideea e să faci, nu să stai să te temi...

Remarque scria în Arc de Triomphe: "Nu te gîndi la consecinţe. Dacă vrei să faci ceva, fă-l, că dacă te gîndeşti la consecinţe n-ai să-l mai faci."

Sau în alte cuvinte: Don't dream it, be it!

I am.