Leneveala de simbata

Aseara am fost la un chef cu o prietena si ceva anturaj. Era ziua ei. A implinit sperioasa virsta de 26 de ani. Sperioasa in mintea ei, ca se apropie cu pasi mari de un 30 care deja-i suna prea mult a adult si a responsabilitate. Pe mine m-au crezut de 28 (!) de anisori, minca-i-ar mama de studenti ;-)

Azi n-am chef de nimic, desi am niste rufe de spalat si mai trebuie sa merg si la cumparaturi. In fine, daca ar fi numai de mincare, asta n-ar fi o catastrofa, dar mi s-a terminat hirtia igienica, deci va trebui sa merg totusi...

Stau cu un rest de cafea la calculator, ma uit pe bloguri si alte prostii, si ascult muzica. Va las cu o melodie care se potriveste putin cu mood-ul meu de azi...

You are the one for me...

You are the one for me, for me, for me, formidable
You are my love very, very, very, véritable
Et je voudrais pouvoir un jour enfin te le dire
Te l'écrire
Dans la langue de Shakespeare

My daisy, daisy, daisy, désirable
Je suis malheureux d'avoir si peu de mots
À t'offrir en cadeaux
Darling I love you, love you, darling I want you
Et puis c'est à peu près tout
You are the one for me, for me, for me, formidable

You are the one for me, for me, for me, formidable
But how can you
See me, see me, see me, si minable
Je ferais mieux d'aller choisir mon vocabulaire
Pour te plaire
Dans la langue de Molière

Toi, tes eyes, ton nose, tes lips adorables
Tu n'as pas compris tant pis
Ne t'en fais pas et viens-t-en dans mes bras
Darling I love you, love you,
Darling, I want you
Et puis le reste on s'en fout
You are the one for me, for me, for me, formidable
Je me demande même
Pourquoi je t'aime
Toi qui te moques de moi et de tout
Avec ton air canaille, canaille, canaille
How can I love you

Ah, ce-mi plac amestecaturile astea de limbi - preferabil cele pe care le cunosc eu ;-)

Ce e fericirea?

Fiecare dintre noi viseaza la propria lui fericire, la propriul lui coltisor pe covorul minunat si colorat al vietii. Si fiecare are propria lui definitie, care din pacate de multe ori nu se potriveste cu ceea ce viata ne-a sortit - sau, ca sa fiu mai putin melancolica si filozoafa, cu ceea ce ne iese.

De multe ori ne schimbam parerea, ne adaptam la cererile timpului, ne modernizam visele. Eu de exemplu cind eram mica nu as fi conceput sa nu ma marit. Intre timp nu mi se mai pare asa de important. Mai sint si alte lucruri in viata care au mai mare importanta decit o biata hirtie.

Ma gindesc la doua prietene. Ele si-au vazut visul implinit - dar cu oarecare gust amar. Amindoua visau la un cuplu fericit (in vecii vecilor ca in basme) si la copil. Si nici una din ele nu s-ar fi gindit vreodata ca vor fi nevoite sa-si imparta fericirea. Ca vor avea un sot alaturi de ele, dar el nu va fi 100% al lor. Ca vor avea copii cu el, dar ei nu vor fi singurii copii. Pentru ca in ambele cazuri, "el" si-a implinit acest vis mai inainte. Cu alta. Vis care n-a fost de lunga durata, dar a purtat fructe. In ambele cazuri cite doi copii. Intr-unul din ele "el" s-a virit in aceeasi barca de doua ori, avind cu cite doua femei copii.

Iar prietenele mele s-au aventurat la aceste relatii cu acesti barbati, si-au lasat inimile furate (sau le-au furat ele, sentimentele sint reciproce), si-au gasit fericirea demult cautata si au facut copii. Fiecare cite unul. Pentru ele e primul, pentru "ei" --- al treilea.

Tin minte ca una din ele (sa-i zicem Beatrice) isi facea ginduri, se perpelea si ne povestea cit isi doreste un copil, si cit vroia ea sa fie pentru amindoi primul copil, prima data aceasta experienta, sa stea amindoi mirati si coplesiti in fata acestei minuni. Si ca in nici un caz nu concepe ca el sa fie deja expert in aceasta tema.

Cealalta (sa-i zicem Maria), dupa o relatie de lunga durata care i-a fost terminata in nas din partea "lui", era la pamint pentru ca "el" fusese visul ei, omul cu care credea ea ca-si va petrece timpul, tatal copiilor ei. N-a fost sa fie, tipul fiind mai mic decit ea, si de aia poate si mai putin pregatit pentru viata... cum o concepea ea. Dupa vreo doi ani si-a gasit si ea pe Mr. Right, numai ca el cum ziceam, mai are doi copii - de la doua tipe diferite.

Acum ma intreb si eu: cit de departe sint fetele astea de visul lor? Poate totusi l-au gasit pe deplin? Poate detaliile nici nu mai conteaza in fata minunii nasterii primului copil, propriului copil? Poate au gresit ele atunci, cind isi jurau ca n-au sa-si imparta fericirea cu nimeni? Poate asta nu e important, odata ce simti ca esti fericit?

Poate eu gresesc? Ca nici eu nu concep. Vreau sa fie 100% al meu - si barbatul si copilul. Fericirea mea, viata mea, cuplul meu, copilul meu, familia mea. Nu vreau sa cresc copilul alteia. Desi stiu ca as fi capabila sa-l iubesc.

Ca pe al meu.

Aoleu, inc-o leapsa ;-)

Iar m-a fericit Noryshor si nu pot sa nu raspund la interogatoriu.

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
Zâmbetul.

2. Primul film care îţi vine în minte acum?
"Some like it Hot". Nobody's perfect... ;-)

3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în Paint)?
Nu-mi aduc aminte, ori un plan de locuinta, ori un drum spre undeva.

4. De câte ori ai spus "te urăsc" până acum?
Niciodata in româna...

5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Tom Sawyer

6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Cu care din cele doua? ;) Merge, se pare ca din ce in ce mai bine.

7. Daca ar fi sa scrii o carte... ce titlu ar avea?
"Ce mi-e si cu viata asta..."

8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o.
(Chiar doar trei cuvinte sau trei idei? Prefer idei)
Vesel(a), dulce, plin(a) de viata.

9. Continuă propoziţia: Azi, încă adormit(ă), m-am trezit visând la...
...tine.

Am si eu o dambla...

...sint o sentimentala. De obicei sentimentalismul meu este legat de tot ce e român, de copilaria mea in tara, de mirosurile si imaginile de atunci, de mincaruri. Si din cind in cind le mai si celebrez.

Asa si azi: mi-am facut o minunata salata de vinete. Stiti voi, vinete coapte. Un vis, sa te scalzi in ele... sau sa-ti bati copiii - fiecare cum stie mai bine. Acum imi dau seama ca parca ieri am mai scris despre asta. Ba nu, nu chiar ieri, a fost totusi ceva mai demult... ;-)

Tot uitindu-ma dupa retete romanesti, mi s-a facut pofta si mi-a ramas mintea la mincarurile cu care am crescut. Unele le-am gatit, altele sint inca terra incognita si as vrea sa le abordez intr-o buna zi.

- supa de pui cu galuste (in speranta ca nu-mi vor iesi gloante!)
- pilaf de pui (pe asta, ce-i drept, il mai fac din cind in cind)
- ciulama de pipote (am niste pipote in congelator de un veac...)
- sarlota de ciocolata
- lapte de pasare
- friganele
- papanasi (fierti si prajiti)
- ciorba de perisoare
- ciorba de burta
- cozonac cu nuca
- piftie (de toate felurile: pui, porc, peste)
- ardei copti in otet
- castraveti murati (neaparat in sare!)

Voi aveti vreo mincare care va aduce aminte de copilarie si pe care n-ati mai mincat-o de mult?

Va las cu un cintec care in ochii, pardon urechile mele se potriveste minunat cu acest subiect sentimentalist, chit ca nu cu cel pragmatico-culinar ;-)


Citeste textul aici...

Je vous parle d'un temps,
Que les moins de vingt ans,
Ne peuvent pas connaître,
Montmartre en ce temps là,
Accrochait ses lilas,
Jusque sous nos fenêtres,
Et si l'humble garni,
Qui nous servait de lit,
Ne payait pas de mine,
C'est là qu'on s'est connu,
Moi qui criait famine et toi,
Qui posait nue,

La Bohème, la Bohème,
Ca voulait dire, on est heureux,
La Bohème, la Bohème,
Nous ne mangions,
Qu'un jour sur deux.

Dans les cafés voisins,
Nous étions quelques uns,
Qui attendions la gloire,
Et bien que miséreux,
Avec le ventre creux,
Nous ne cessions d'y croire,
Et quand quelques bistrots,
Contre un bon repas chaud,
Nous prenaient une toile,
Nous récitions des vers,
Grouppés autour du poêle,
En oubliant l'hiver.

La Bohème, la Bohème,
Ca voulait dire,
Tu es jolie,
La Bohème, la Bohème,
Et nous avions tous du génie.

Souvent il m'arrivait,
Devant mon chevalet,
De passer des nuits blanches,
Retouchant le dessin,
De la ligne d'un sein,
Du galbe d'une hanche,
Et ce n'est qu'au matin,
L'on s'asseyait enfin,
Devant un café crème,
Epuisés, mais ravis,
Faut-il bien que l'on s'aime,
Et que l'on aime la vie.

La Bohème, la Bohème,
Ca voulait dire, on a vingt ans,
La Bohème, la Bohème,
Et nous vivions de l'air du temps.

Quant au hasard des jours,
Je m'en vais faire un tour,
A mon ancienne adresse,
Je ne reconnais plus,
Ni les murs, ni les rues,
Qu'y ont vus ma jeunesse,
En haut d'un escalier,
Je cherche l'atelier dont plus rien ne subsiste,
Dans son nouveau décor,
Montmartre semble triste,
Et les lilas sont morts.

La Bohème, la Bohème,
On était jeunes,
On était fous,
La Bohème, la Bohème,
Ca ne veut plus rien dire du tout.

Inchide textul...

De ce?...

De ce n-are ziua cel putin 48 de ore?
De ce nu ma-ndur sa ma culc acum, cand stiu bine ca maine dimineata ma voi urî pe deplin?
De ce am atata treaba la birou, treaba care nu accepta nici o amanare?
De ce nu-mi apartine un mic avion cu care sa pot zbura unde vreau?
De ce...?


Hai gata, noapte buna, ca iar stau pana maine...

I am not everybody

Gasit-am adineauri aici o mica listuta de ... things to have had. Vi le aliniez, in plina constienta ca nu-s prima care o face, dar mi s-a nazarit mie sa le comentez putin... Asa, sa ma dau mare... ;-) (or maybe not)

1996: everyone has to have a web page. -> Prima mea pagina am avut-o prin 99-2000, nici nu mai tin minte.

1997: everyone has to be on Geocities. -> N-am fost niciodata, nici n-am inteles care era hazul.

1999: everyone has to have an ICQ identity. -> 1999, asa e. Chatuiam ca nebuna prin lume si ma bucuram ca exista asa ceva.

2001: everyone has to have a Yahoo group. -> Iarasi n-am avut nici o chemare inspre asta. Pentru mine insami, vorbesc. Ca pe vremea aia eram la scoala de "IT specialist" si am fost nevoiti sa ne deschidem un grup. A ramas cam nefrecventat, saracul ;-)

2003: everyone has to have a blog. -> Yes, Ma'am, dar cu doi ani inainte. Subsemnata incepea sa-si imprastie gindurile prin eter din noiembrie 2001 ^^

2005: everyone has to be on MySpace. -> ups, de unde stiti? Late adopter, I'm afraid, abia de prin septembrie 2008...

2007: everyone has to be on Facebook. -> Se pare ca in August 2007 eram deja acolo, dar si asta saracu'... a ramas destul de mult timp nefolosit. Si inca e, ce sa zic?...

2009: everyone has to be on Twitter. -> Hihi... M-am ferit eu mult timp, m-am opus, dar pan' la urma m-a luat valul... Si de fiecare data cind imi spune cineva ca nu pricepe care-i rostul si defapt ar vrea sa zica ca e o tampenie, refuz sa mai vorbesc cu el (cel putin pe tema asta). Am ajuns la concluzia ca (twitter sau blog, tot una) daca nu ai priceput ce-i aia, you never will. Asa ca... de ce sa ma obosesc eu explicand, cand nici nu pot?

Toate gandurile astea sint acompaniate de o muzica superba, care-mi merge mie direct la ficati. Multam, dom' Manafu, pentru acest "Good night tune of the day", ca e tare :-) Taman bine s-o iei cu tine in pat si sa visezi...


Oh, si tuturor criticilor cranceni: stiu ca lista a fost facuta cu alt scop, mais je m'en fous ;-)

Duuuuulce...

Furat de la VirUrât. Sorry for this, dude, I had to ;-)

Uitasem de asta, dar m-a facut sa râd...

Mai demult dadusem de pagina rodiaspora.great-battles.net si ma gandisem ca ar trebui sa fiu si eu listata acolo, fiindca mi s-a parut o idee buna. Asa, ca pagina de român peste mari si tari, acum ca am (re)descoperit blogosfera patriarhala...

Din blonzime nu mi-am dat seama imediat cum se ajunge in listare, dar pana la urma s-a prins si de mine intelepciunea si m-am inscris. Asta a fost acum cateva zile, dupa care am uitat imediat.

Azi ma uit in statistici si gasesc un link care nu-mi spune nimic: http://rodiaspora.great-battles.net/redirectare.php?index=297. Cine-i da click, revine aici, ceea ce mi s-a intimplat si mie, pana sa ma dumiresc sa-i tai ultima bucata din coada. Si dintr-odata am ajuns (mirare mare!) pe site-ul de mai sus si atunci mi-am adus aminte. La sectiunea Germania am gasit acest text, care m-a amuzat tare:

"La cererea unei vizitatoare, postez site-ul lui Mirela Ina din Hamburg, Germania. Cel putin asa am dedus din sectiunea 'Profil' si din cadrul blog-ului dansei. Desi se pare ca a inceput sa scrie in 2002, dupa 2003 nu a mai scris aproape deloc, dar revine acu in forta in 2009. Se pare ca a inceput o scoala in Germania, dar nu stim ce si cum. Bine, poate o convingeti sa scrie despre tara gazda ca, am cam auzit noi asa ca, nemtii astia ii urasc pe toti cei care nu sunt de un neam cu ei. Dar na, asa am auzit. Ramane sa ne confirme Mirela ca nu e asa."

Ce nu-mi place e ca mi-a intors numele pe dos (desi banuiesc ca nici ce am scris eu aici nu ajuta in a clarifica treburile), dar va trebui sa traiesc cu acest defect ;-)

RoBlogFest

Am fost foarte curioasa sa vad asta. Sa vad cum se serbeaza castigatorii in blogosfera romaneasca (in care cica sint Freshman hehe). Sa vad cum se percepe acest fenomen in Romania.

Dar am ramas complet dezamagita. De proasta organizare, de lipsa de sistem si profesionalitate, de golania si vulgaritatea intalnite pe scena. Ma asteptam la altceva, ceva mai serios. Ma asteptam la o oarecare decenta din partea publicului. Ma refer la lipsa totala de obiectivitate si de sportivitate (ca alt cuvant n-am la ora asta), la acest obicei (tipic roman?) de-a huidui pe cel care castiga si de-a injura pe cel care-i mai bun.

Scria unul pe twitter ca toti cei care n-au fost invitati sau nominalizati se oftica si din cauza asta injura RBF-ul de acasa. Nu e vorba de asta deloc. M-as fi ofticat si daca eram acolo, si chiar daca as fi castigat ceva. N-am participat, nu asta imi e mie important.

Mi-a placut insa Cabral, singurul care a incercat sa scoata la iveala un pic de bun-simt. Si care a inteles.

Cine n-a vazut, aici sint premiatii:
http://www.danyblog.com/2009/03/castigatori-roblogfest-2009.html

Update de dupa amiaza: Am zis eu. Mersi pentru aceasta constatare a lui Cabral, pe care o mai confirma si Blegoo.
Si ma incalzesc cu ideea ca eu eram acel "cineva pe Twitter" ;-)
---
Inc-un update: Aici am gasit niste idei foarte bune pentru imbunatatirea RoBlogFest-ului. Bravo, mi-au placut.

Citeodata viata e chiar amuzanta.

Maine seara va fi petrecerea de la Roblogfest, la care evident eu nu am sa ma duc, si nu numai pentru ca nu am participat, ci si pentru ca sint cam departe. Ca altfel ma si vad zgaindu-ma pe la intrare, doar-doar pica vreun cunoscut... ;-)

Ceea ce ma face sa rad, pentru ca tocmai am citit ce scrie Istodor:
"...Miine ii voi cunoaste pe preabloggerii acestei natiuni. Incredibil. Cum or arata in realitate bobby voicu, anurim, piticu, jeg si altii cu nume si renume?..."

Si mi-am adus aminte de o intamplare de acum doi ani la Hamburg, cand vorbeam cu sefu' despre bloguri si bloggeri. Si el, care abia incepuse sa bloguiasca (blogheze? ba chiar bloage? ), nu mai tin minte prin ce i-a picat fisa dintr-odata ca si eu am ceva vechime in domeniul asta. Si mi-a zis, plin de respect (cred ca abia s-a abtinut sa nu-mi pice in genunchi in fata): "Ooooh, dar tu ii cunosti pe toti A-Bloggerii, nu-i asa?"

Da, frate, tocmai ne intalniseram cu totii la un barbecue in backyard-ul unuia din ei, iar cu o juma' de an inainte merseseram la un vin fiert in Weihnachtsmarkt (era s-o traduc in "Piata de Craciun"... brrrr). Da, asa e, ii cunosc pe cei pe care-i numesti tu A-Bloggeri, ca na, am inceput cam toti in acelasi timp sa ne asternem gandurile pe hartie internet. Si vrand-nevrand mai cunosti pe unul sau pe altul... Ca nici unul din ei, pardon noi, nu e zeu. Dar daca asa ti se pare... eh bon, eu ce sa-ti fac?

De cand caut eu asta...

"Andro verdan grundos (drukos?) nane
Ma pirani shukar nane
Loli phabay precinava
Jek pash tuke, jek pash mange"

Traducere:
Inside the caravan there is no floor
My lover sweet I have none (I have no sweet lover)
This red apple, I'll cut it
That half for you, that half for me

Hehe, cu ocazia asta mai invatam si ceva romanes...
grundos = podea
piran(i) = iubit
nane = negatie
jek = un/o
pash = jumatate
tuke = tie/pentru tine
mange = mie/pentru mine
(Daca stie cineva mai bine, sa-mi spuna. Astea doar sint supozitii de-ale mele).

Aici e originalul din filmul Satra si aici o versiune foarte misto (ca sa ramanem in tema), care-mi merge mie la lingurica, din mai multe motive (pe care poate am sa le explic altă data).

Am mai gasit aici scenele cele mai interesante din film.

----------------------
Update: Eu, necunoscind Piranda, m-am uitat si am mai invatat ceva, slava domnului Dex.

PIRÁNDĂ, pirande, s.f. (Pop.) Ţigancă; nevastă de ţigan. – Din ţig. pirando.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de oprocopiuc, 19 Mar 2004

PIRÁNDĂ s. v. ţigancă.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004

pirándă s. f., g.-d. art. pirándei; pl. piránde
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004

PIRÁND//Ă ~e f. pop. 1) Persoană de sex feminin care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toate ţările europene, ducând în unele locuri o viaţă seminomadă; ţigancă. 2) Soţie a ţiganului. /<ţig. pirando
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004

PIRÁNDĂ, piránde, s.f. ~ 2. Amantă, concubină. (din ţig. piranó, pirandó, piraní < pirav- (= a săvârşi actul sexual); cf. şi caló (ţig. sp.) pirandó (= adulter))
Sursa: DER | Trimisă de tavi, 19 Dec 2004

pirándă (piránde), s.f. – Amantă, concubină. – Var. chirandă. Ţig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. ţig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă.

Mărţişor

...şi cu atâta supărare că nu mai merg comentariile nici n-am mai băgat de seamă că azi e 1 Martie.

Vă urez la toţi şi toate un 1 Martie superb şi plin de mărţişoare!

Măcar voi, dacă eu nu... ;-)

Shit la dracu

Nu ştiu de ce mi-au dispărut ultimele comentarii decând am umblat la layout. Nu înţeleg, că doar n-am schimbat nimic în widget-ul respectiv, a rămas acelaşi, iar în link-ul din funcţiune se văd comentariile bine-mersi.

Fir-ar a naibii să fie de chestie, aşa mă enervează. Şi eram aşa de mândră că mi le-am pus, să arate şi blog-ul ăsta calumea... Grmpf. Acum sînt mult prea obosită să-i mai caut leac, dar poate se-ndură careva de mine şi-mi spune unde-am greşit.

Funcţiunea de care vorbesc este asta:

<script language="javascript">
var numcomments = 10;
var numchars = 70;
</script>
<script src="http://mirela.blogspot.com/feeds/comments/default?alt=json-in-script&callback=commentDisplay"></script>

Şi jur că n-am atins-o!

Update (13:02): Uite c-am găsit altă funcţiune care... funcţionează ;-)
Gata, nu mă mai ating aici de nimic!